Despre mine
Pe această pagină
Sunt Bianca Păcurar, psihoterapeut specialist în Cluj-Napoca. Ofer ședințe de psihoterapie în cabinet și online. Baza formării mele este terapia cognitiv-comportamentală (CBT), pe care am construit ulterior specializări avansate în Schema Therapy și EMDR. Practic psihoterapia din 2015 și sunt membră a International Society of Schema Therapy (ISST) și a European Society for Traumatic Stress Studies (ESTSS). Am obținut certificarea internațională în Schema Therapy și sunt formată în EMDR — level II.
M-a interesat întotdeauna felul în care devenim oamenii care suntem. Cum se formează felul în care ne vedem pe noi înșine. Cum învățăm să iubim, să avem încredere, să ne apărăm, să cerem sau să renunțăm. Și cum unele dintre aceste lucruri, care cândva ne-au ajutat să ne adaptăm, pot ajunge mai târziu să ne limiteze.
Poate că una dintre cele mai interesante particularități ale psihicului uman este că nu renunțăm ușor la ceea ce ne este familiar, chiar și atunci când familiarul nu ne mai face bine. Putem înțelege foarte bine, rațional, că un anumit tipar ne rănește și totuși să îl repetăm. Putem să ne dorim apropiere și, în același timp, să facem lucruri care o îndepărtează. Putem să știm că nu mai suntem copilul de atunci și totuși să ne simțim, uneori, exact ca el.
Pentru mine, psihoterapia începe tocmai în spațiul acesta dintre ceea ce înțelegem și ceea ce reușim, de fapt, să schimbăm.
Cum lucrez
În psihoterapia pe care o ofer lucrez în principal din perspectiva CBT și Schema Therapy și folosesc, în funcție de nevoile persoanei, tehnici precum Imagery Rescripting, lucrul cu modurile, restructurarea cognitivă și intervenții experiențiale.
Schema Therapy este abordarea cu care mă identific cel mai mult pentru că încearcă să meargă dincolo de problema cu care venim în prezent. Nu se întreabă doar „cum facem să dispară anxietatea?”, ci și „ce se întâmplă cu tine atunci când apare anxietatea și de ce este nevoie ca ea să apară?”.
Uneori, în spatele unei dificultăți actuale se află o poveste mult mai veche. Nu neapărat una spectaculoasă sau ușor de identificat, ci poate doar o succesiune de experiențe care ne-au învățat, treptat, ceva despre noi și despre ceilalți. Că trebuie să fim foarte buni pentru a merita iubirea. Că nu ne putem baza pe nimeni. Că emoțiile noastre sunt prea mult. Că trebuie să avem totul sub control. Că apropierea este periculoasă sau că respingerea este inevitabilă.
În timp, aceste lucruri pot deveni atât de familiare încât nici nu le mai vedem ca pe niște convingeri. Le trăim ca pe realitate.
Terapia ne poate ajuta să le privim puțin din afară. Să înțelegem de unde vin, ce au încercat să facă pentru noi și, mai ales, dacă mai avem nevoie de ele în forma în care le-am învățat.
Despre schimbare
Nu cred că schimbarea psihologică înseamnă să devenim versiuni perfecte ale noastre. Nici să nu mai fim anxioși, să nu mai fim vulnerabili sau să nu mai avem momente dificile.
Cred că schimbarea are mai mult de-a face cu libertatea.
Cu posibilitatea de a observa că într-o anumită situație apare automat vechiul nostru mod de a reacționa și de a avea, pentru prima dată, puțin spațiu între ceea ce simțim și ceea ce facem.
- Să poți spune „mi-e teamă că mă va respinge” fără să concluzionezi imediat „înseamnă că nu sunt suficient de bun”.
- Să poți simți furie fără să distrugi relația.
- Să poți pune o limită fără să te simți un om rău.
- Să poți primi apropierea cuiva fără să aștepți permanent momentul în care va pleca.
- Să poți greși fără ca o greșeală să devină o dovadă despre valoarea ta.
Acestea pot părea lucruri mici. De multe ori, însă, ele sunt exact locurile în care viața începe să se schimbe.
De ce continui să învăț
Cred că un psihoterapeut nu termină niciodată de învățat. Cu cât înțeleg mai mult psihologia, cu atât îmi dau seama cât de complex este omul și cât de puține explicații simple există pentru lucrurile care ni se întâmplă.
De aceea, formarea mea continuă este o parte importantă din felul în care practic psihoterapia. Citesc cercetare, particip la formări și încerc să păstrez o legătură cât mai strânsă între ceea ce știm din studiile științifice și ceea ce facem efectiv în cabinet.
Mă interesează în mod special Schema Therapy, Imagery Rescripting, trauma și psihoterapia dificultăților complexe. Sunt interesată și de cercetare, pentru că mi se pare important ca psihoterapia să rămână un domeniu în care curiozitatea și întrebările sunt la fel de importante ca răspunsurile pe care le avem deja.
Psihologia nu se întâmplă în vid
Înainte de a deveni psihoterapeut, am lucrat în educație. Am fost profesor Teach for Romania într-o școală dintr-o comunitate dezavantajată din România și am avut experiențe profesionale și educaționale în India și Finlanda.
Experiențele acestea m-au făcut să mă uit și mai atent la influența mediului asupra dezvoltării oamenilor. Nu cred că putem înțelege complet un om dacă ne uităm doar la simptomele lui sau doar la ceea ce se întâmplă în prezent.
Familia în care am crescut, relațiile importante, experiențele din copilărie, mediul social și cultural și lucrurile pe care am fost nevoiți să le facem pentru a ne adapta lasă urme. Unele dintre ele ne ajută, altele continuă să ne influențeze mult după ce nu mai avem nevoie de strategiile pe care le-am învățat atunci.
Scopul nu este să găsim vinovați pentru ceea ce ni se întâmplă, ci să înțelegem suficient de bine mecanismul încât să putem începe să îl schimbăm.
Cum văd relația terapeutică
Cred că o terapie bună are nevoie de două lucruri care trebuie să existe împreună: o relație în care să te simți suficient de în siguranță pentru a putea fi sincer și un terapeut care știe ce face.
Empatia este importantă, dar nu este suficientă. La fel, cunoașterea tehnicilor și a cercetării nu este suficientă dacă persoana din fața ta nu se simte văzută și înțeleasă.
Rolul meu nu este să îți spun cum ar trebui să îți trăiești viața. Este să te ajut să înțelegi mai bine ce se întâmplă, să observăm împreună tiparele care se repetă și să găsim modalități mai bune de a răspunde la ele.
Uneori schimbarea începe prin a înțelege ceva ce nu ai putut înțelege până atunci. Alteori prin a simți altfel o experiență veche. Alteori prin a face, pentru prima dată, ceva diferit într-o situație în care până atunci reacționai automat.
Cred că psihoterapia bună nu ne transformă în altcineva. Ne oferă, treptat, mai multă libertate de a fi noi înșine și de a alege cum vrem să trăim.